Teoria inteligenţelor multiple lansată în dr Howard Gardner, profesor la Universitatea Harvard, a stârnit discuţii ample nu numai atunci când a fost prezentată pentru prima oară, ci şi mai târziu * mulţi dintre noi s-au întrebat cum ar putea să-şi valorifice toate înzestrările personale şi cum ar putea obţine tot ceea ce este mai bun de la ei, de la copiii lor, de la colaboratori * teoria a fost aplicată inclusiv în domeniul afacerilor, cu rezultate foarte bune, dar şi în artă
Dr. Gardner afirmă că, în majoritatea sistemelor educaţionale şi culturale, se acordă importanţă doar inteligenţei verbale şi celei logico-matematice, neglijându-se celelalte dimensiuni ale inteligenţei multiple. El recomanda armonizarea şi echilibrarea prin acordarea atenţiei necesare şi copiilor sau adulţilor care manifestă înclinaţii spre domenii artistice, naturaliste, celor cărora le plac sportul, muzica sau pictura.
Liniştea vine din penel
Privită nu doar ca factor estetic, arta este un instrument prin care fiecare dintre noi poate ajunge, dacă doreşte, la adevărata lui valoare. Asta nu înseamnă că trebuie să devenim cu toţii pictori, sculptori ori muzicieni pentru a avea performanţă, ci doar că ne putem folosi de anumite înclinaţii, ne putem valorifica anumite pasiuni pentru a obţine rezultate mult mai bune în domeniile în care activăm ori în viaţa personală.
Pictura, modelajul, sculptura sunt activităţi utile pentru cei care doresc să-şi dezvolte inteligenţa artistică. Atunci când pictezi îţi poţi conştientiza contradicţiile, iar dansul ajută la reducerea conflictelor interioare. Creaţia artistică ne permite accesul la sentimente ascunse. Conflictele interioare pot fi metamorfozate prin intermediul picturii, modelajului sau fotografiei. „Arta plastică permite o distanţare obiectivă, o conştientizare a eventualelor probleme şi aduce inclusiv soluţionarea lor. În faţa şevaletului suntem noi cu sufletul nostru, suntem liberi, iar culoarea ne ajută să exprimăm lucruri pe care uneori nu le verbalizăm sau sentimente pe care nici măcar nu ştim că le-am avut”, a spus artistul plastic ieşean Mihaela Pavelescu.
Întreaga artă poate fi considerat şi un instrument terapeutic, dar şi un ajutor de nădejde pentru cei ce sunt interesaţi de dezvoltarea personală.
Distracţie şi învăţătură
Copiilor le place să picteze. „Au idei senzaţionale, se exprimă liber şi folosesc culorile foarte bine. Imediat ce învaţă noţiunile necesare, vezi cum dezvoltă singuri compoziţii de care şi un adult ar fi mândru”, a mai spusi Mihaela Pavelescu. Artistul plastic ieşean coordonează şi un atelier dedicat celor mici, unde copiii învaţă şi se joacă deopotrivă. În atelierul plin de culoare, cei mici intră într-o lume unde cuvântul de ordine este creativitatea. „Pictura m-a ajutat foarte mult. În primul rând mi-a dezvoltat imaginaţia, pe care am putut-o folosi apoi şi la şcoală, în compuneri, spre exemplu. Am început să mă exprim cu mult mai multă uşurinţă”, a spus Alexandru Stoica, un copil talentat şi foarte comunicativ, elev în clasa a III-a la Şcoala „Titu Maiorescu” din Iaşi. La atelierul Mihaelei Pavelescu, el este coleg cu Daria Opriş, pentru care pictura a fost poarta către o lume plină de culoare. „Aşa am descoperit natura. Îmi place să desenez fluturi, păsări. Compoziţiile m-au ajutat apoi să mă exprim în cuvinte, în compuneri”, a spus Daria, care este şi colegă de clasă cu Alexandru. Rareş Tufă este în clasa a doua, la Şcoala „George Călinescu”. Dacă îl asculţi vorbind, ai spune că este pictor de când de ştie. „Am învăţat să aşez culorile şi am văzut că-mi place. La şcoală, doamna mă laudă, a arătat lucrările mele şi altora. M-am bucurat şi am început să învăţ din ce în ce mai mult. Ce-mi aduce mie pictura? Bucurie!”, a recunoscut copilul. Ioana Vrânceanu are deja experienţă în lucrul cu penelul. Ea este elevă în vlasa a VII-a la Liceul de Artă „Octav Băncilă”, iar pictura este spaţiul în care se întâlneşte pe sine. „Mă pot exprima liber, sunt eu cu mine. Prin pictură intru într-o lume a mea, în care sunt multe dulciuri şi pisici”, a zâmbit Ioana. Dacă îi asculţi pe copii îţi dai seama că pictura într-adevăr le dezvoltă imaginaţia, dar le creează şi ambientul în care discursul oficial, rostit pentru că „trebuie”, este înlocuit cu un alt limbaj, cel al inimii, în care cuvintele sunt diapazonul cu care acordează sentimentele, pe care apoi, cu ajutorul culorii, le aştern pe planşele atent migălite.
Pictura nu este doar un instrument de dezvoltare personală, ci şi o modalitate de relaxare. Nu puţini sunt adulţii care apelează la culoare pentru a-şi linişti gândurile şi pentru a-şi pune ordine în suflet. În definitiv, conexiunile cu Universul se fac mereu prin intermediul luminii, care este fundamentul curcubeului.
Maura ANGHEL
Pictura este şi baza art-terapiei, o formulă terapeutică pusă la punct de artistul britanic Adrian Hill, care a experimentat-o în 1940. Bolnav fiind, el a realizat, în timpul unei internări într-un sanatoriu, o serie de desene şi tapiserii care, spre uimirea medicilor, i-au îmbunătăţit starea de sănătate. „Dacă este satisfăcut, spiritul creator ajuta la vindecarea celui bolnav”, scria Hill. Interesată de această abordare, Crucea Ro;ie britanica va utiliza această metodă în lucrul cu pacienţii ei. În 1950, primele programe de formare in art-terapie au luat naştere în Statele Unite.
Interior Design 
